Nu degeaba noi, romanii avem o vorba: cei sapte ani de acasa. Sunt sapte ani foarte importanti pentru ca atunci se modeleaza viitorul adult, iar cel mai important model este cel al familiei. Exista parinti care acuza natura pentru problemele pe care le intampina copilul lor sau pentru zidurile dintre ei si copii. Nu natura este principala vinovata! Copilul va face intotdeauna numai ce vede in familie. Si prietenii sunt un exemplu, dar care paleste in fata modelului familiei. Daca in familie, vocabularul uzual este format din injuraturi, exact acesta va fi limbajul copilului, pentru ca el nu are un alt exemplu, aici petrecandu-si cel mai mult timp. Daca abuzurile fizice sau verbale vor face parte din viata de zi cu zi a familiei, el va intelege ca asa este normal sa fie o familie, va invata acest lucru si il va aplica in viitoarea lui familie. Daca femeile familiei sunt tratate injositor, fetele vor invata ca trebuie sa plece capul si vor fi supuse si lipsite de personalitate toata viata. Familia este cea mai importanta veriga in formarea viitorului adult. Cati dintre parinti au avut surpriza sa-si recunoasca cuvintele sau comportamentul in copii lor?
Daca ii spui mereu copilului ca este prost, ca nu-l duce mintea, ca este un incurca lume, il programezi practic pentru o viata ratata, pentru o viata de sclav. In mintea lui va auzi permanent cuvantul „Prost” asociindu-l cu propria persoana. In fata evolutiei lui va exista practic o bariera peste care nu poate trece, pentru ca a fost plantata acolo chiar de cei care trebuiau sa-i indrume pasii spre succes. Dar daca iti lauzi copilul, atunci cand este cazul, sau il critici explicandu-i insa unde a gresit , fara a-l jigni, el va invata ca lucrurile bune sunt rasplatite iar greselile sunt un punct de suparare. Mintea copilului este maleabila si in formare.
Am facut azi o vizita la Kaufland si am intalnit o situatie inedita. Un grup de copii ( nu aveau mai mult de 4-5 ani, si fete si baieti) isi vindeau (insotiti binenteles de educatori) creatiile. Un fel de ratuste din resturi de ate din lana, cu cioc din hartie rosie, cu labute tot din hartie. 5 lei ratusca.
Inocenta si dorinta lor de a vinde ratusca te cucerea. Nu erau lasati de educatori sa streseze persoanele care treceau. Pur si simplu intindeau manuta si doreau sa-ti atraga atentia. Iar ei au pus suflet in acele mici creatii, pentru ca atunci cand un cumparator a apucat ratusca de cap, imedita baietelul vanzator l-a apostrofat ” Nene, nu-l apuca de cap ca-i stici capu`!”
In afara de ineditul situatiei, copii acestia au invatat si o lectie importanta: sa aiba incredere in ei si in munca lor, sa-si prezinte lucrarea cu demnitate. Felicitari educatorilor!
Violeta Balan 
Copilul va face intotdeauna numai ce vede in familie. – deci eu trebuie sa fiu beata in fiecare zi, sa fumez, sa vind mobila si mincarea copiilor mei ca sa am bani de bautura. Ar insemna sa-mi bat copiii pentru ca nu am bani destui sa beau, sau sa accept sa fiu batuta de sot. Culmea este ca nimic dintre toate astea nu se intimpla in familia mea!
Mintea copilului este maleabila si in formare. – daca este asa, cum se face ca parintii isi trimit copiii la scoala sa fie invatati toate prostiile?
Felicitari pentru ca nimic din cele descrise mai sus nu se intampla in familia ta. Inseamna ca copilul tau va primi o educatie normala. Dar din pacate nu toate familiile sunt asa…si copii vad.
Scoala ar trebui sa completeze educatia copiilor si sa le ofere un orizont al cunoasterii.
Pai nu felicitari, pentru ca conform postului, eu ar trebui sa le fac pe toate astea. Dar nu le fac, pentru ca imi recunosc responsabilitatile. Cei care copiaza ce fac parintii o fac pentru ca nu vor sa faca altfel. Ar fi prea mult de lucru. Fiecare om este responsabil pentru ceea ce face, nu parintii sint de vina. Accea este doar o scuza.
Problema cu scoala este ca asa credem noi, ca asta ar trebui sa faca. Noi, parintii, ne-am lasat pacaliti de aceia care au venit si ne-au mintit ca de aceea trebuie sa ne trimitem copiii la scoala, ca sa completeze educatia lor. Numai ca astazi vedem ca sint multi trecuti prin scoala si orizontul cunosterii lor este ori foarte ingust ori umplut de manele.
Imi pare rau, inseamna ca nu ati inteles. Postul s-a dorit o atentionare a parintilor vis-a vis de comportamentul in familie si fata de copii. Chiar daca va vine greu sa credeti, cunosc destule situatii in care copii spun exact cuvintele parintilor(vezi ce declara Adriana Bahmuteanu despre baiatul ei), injura exact ca parintii, au o atitudine aroganta si dominatoare exact ca parintii. Eu v-am felicitat tocmai pentru ca sunteti o persoana responsabila.
Este un lucru dovedit si stiintific ca mintea copiilor este ca o coala alba nescrisa.
Asa cum se va scrie pe coala alba (informatiile pe care mintea copilului le primeste) dupa ani de zile daca vrem sa recitim, nu vom gasi decat ceea ce am scris (comportamentul copilului peste ani va fi exact asa cum a primit primele imformatii).
Cred cu toata puterea, ca evolutia umana nu se poate indrepta decat de o noua generatie, dar atentie, care sa fie pregatita din prima zi din viata in acest sens.
Daca vor apare oameni care sa inteleaga si sa aplice acest lucru, ei merita toata sustinerea noastra materiala, spirituala si daca este cazul chiar politica.
Cind sint copii este diferit, pentru ca nu stiu. In post, insa, ati mers mai departe. Ati afirmat ca pentru faptul ca copilul este invatat cu abuzurile fizice, cind va fi mare va face la fel cu propria-i familie. Sau daca fetele sint tratate injositor vor fi supuse si fara personalitate toata viata. Ca si cum atunci cind acesti copii au devenit adulti nu sint responsabili pentru ceea ce fac doar pentru faptul ca au fost tratati rau de mici. Eu o consider o scuza.
Nu este o scuza. Ideea este de responsabilizare a familiei, a adultilor care modeleaza viitorii adulti. Citit si http://en.wikipedia.org/wiki/Learned_helplessness
Cred ca aici vorbim de doua spete.
1. Educatia;
2. Responsabilitatea.
Cred ca ambele parti au dreptate si asta nu face decat sa intareasca regula ca adevarul este intodeauna la mijloc.
Asa cum copii nu pot fi responsabili pentru actiunile lor, tot asa, acei copii atunci cand ajung la vremea responsabilitatii, trebuie sa decida singuri daca se afla pe drumul cel bun.
De aceea dau dreptate ideii ca o educatie corespunzatoare face mai usoara alegerea viitorului adult, pentru simpul motiv ca educatia corespunzatoare l-a „asezat” deja pe „traiectoria” normala.