Stim sa salvam viata unui om?

In filmele americane am vazut de multe ori povesti despre taberele de cercetasi in care copii sau adolescenti sunt invatati sa supravietuiasca in natura. Si sa si convietuiasca alaturi de ea. Discovery Channel stiu ca are o emisiune in care un reporter traieste in jungla, in desert, pe munte, la mare, la pol, in zone cat mai salbatice si ne da lectii de supravietuire. Dar cati dintre noi se uita si retin?
Un scenariu ipotetic. Ne trezim intr-o dimineata in plin camp numai cu hainele de pe noi, fara mancare si apa, fara nici un element de civilizatie si oricat am merge nu vom intalni orase sau alte asezari umane. Ce putem face? Cum supravietuim?

Unul dintre colegii de serviciu a spus astazi un mare adevar: ” E groaznic sa fi pus in fata unui accident sau a unui incendiu si sa nu stii ce sa faci!” Oricat ar parea de pueril, este un lucru extrem de serios. Este foarte usor si comod sa gandim ca noua nu ni se poate intampla nimic, ca avem grija, ca ne protejam, dar cateodata viata iti da o lectie care te trezeste din toate starile euforice.

La scoala odata se predau cursuri de prim ajutor. Nu cred ca acum se mai preda asa ceva elevilor(desi s-ar putea sa fie in programa orelor de dirigentie). Dar cu timpul se uita. Mare greseala!

Accidentele de circulatie, de exemplu au impanzit soselele, ca picaturile de ploaie si exista oricand posibilitatea de a fi martor la un asemenea eveniment. Daca viata oamenilor accidentati depinde de tine, ce faci daca nu sti minimul de procedee de ajutor? Daca faci ce-ti trece prin cap accidentatul poate muri din cauza ta.

Cred ca nu ne-ar strica putina disciplina, o constiinta de autodidact in aceasta situatie, daca nu avem posibilitatea de  a urma cursuri de prim ajutor. Aceeasi problema apare si in cazul stingerii unui incendiu. Cati dintre noi stiu sa foloseasca corect un instingtor? Sau ce substante sa foloseasca pentru a stinge un anumit incendiu si a  nu provoca o explozie sau extinderea lui?

De obicei orele de protectia muncii de la locurile de munca sunt privite de catre angajati cu superficialitate(o pierdere de timp), ca si cum eu angajatul-fortos nu stiu cum sa ma protejez. Dar tehnicile care se explica pot fi aplicate oriunde si vom simti o bucurie imensa ca am reusit sa salvam un om.

Abia cand colegul si-a exprimat regretul ca a fost pus in fata unei situatii neplacute, am constientizat cei care ne aflam in sala, ca ar fi cazul sa aprofundam si astfel de lectii. Pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

Pentru mai multe informatii: http://shedoctor.wordpress.com/2009/01/28/masuri-de-prim-ajutor-trauma/

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton