Calatorie printre gropi

Astazi am avut un drum de facut pana la Constanta. Mi-as fi dorit sa pot ajunge si la mare, s-o privesc un pic, sa respir briza si sa ma bucur de linistea de pe plaja cat mai este inca goala.

Calatoria a inceput de dimineata intr-o coloana impresionanta de masini si mari si mici, care nu indrazneau sa depaseasca limita impusa de restrictia de 50 km/h pe zona serpentinelor de la iesirea din orasul Tulcea. Dar asta numai pana la pod, pentru ca apoi caii putere s-au dezlantuit. Si cursa  cu slalomuri printre masini a incetat brusc la intrarea in Mihail Kogalniceanu, unde din nou masinile s-au aliniat ascultatoare, fornaind insa asemeni unor cai naravasi.

Subliniez ca nu-mi place viteza, ca ma sperie vajaitul aerului prin geamul deschis(mi-am permis acest lux pentru ca afara au fost 23 de grade), dar sunt constienta si de faptul ca intr-o coloana, daca nu pastrezi ritmul risti sa fi claxonat si bombanit de alti soferi (Ni s-a intamplat odata ca soferul unui tir grabit sa ne claxoneze pentru ca mergeam, dupa parerea lui, prea incet)

La iesirea din Babadag insa a inceput calvarul. Au aparut gropile in sosea, mari, mici, late, inguste, unele adevarate cratere si am inceput sa-i plang de mila masinii. E groazic ca un drum atat de circulat poate arata in asemenea hal, parca ar fi fost teatru de razboi. In afara de faptul ca strica masinile soferilor dar pune in pericol chiar siguranta traficului rutier, pentru ca mai toti incercam sa le ocolim. Ca si cum nu era de ajuns, au aparut si damburile, mai multe si mari mai ales in judetul Constanta, acolo unde am observat ca se prefera peticirea drumului.

Intrarea in judetul Constanta este marcata in afara de cunoscutul delimitator de judet si de niste siluete dominate pe campurile din imprejurimi: turbinele eoliene. Si nu sunt doar doua, trei…sau zece. Cred ca sunt zeci. Arata frumos, sunt impunatoare, unele functionand, altele nu. Dar mi se par dezordonat aranjate. Parca sunt aruncate la intamplare pe acel camp. Citeam acum cateva zile un articol in care se spunea ca Dobrogea are excedent de energie electrica care pune in pericol sistemul energetic national. Va pot oferi o sugestie de rezolvare interna. Sa scada pretul energiei electrice pentru populatie cu cat consuma mai mult. Ha,ha! Nici in visele cele mai frumoase nu se poate asa ceva, nu?

Dar sa revin la calatoria mea printre gropi. Peisajul este cenusiu, rezultat prin combinarea trista a negrului cu maro, culori predominante la acest sfarsit de iarna. Ici colo am vazut cate un tractor care muncea de zor,  sisteme de irigatii vechi si aproape distruse, cladiri in paragina, dezolante fara geamuri si usi,  cu peretii murdari.

Intrarea insa in zona metropolitana Constanta m-a dezamagit pentru ca e plin de Pet-uri, pungi de plastic si alte gunoaie. Se construieste mult in aceea zona, vile impunatoare cu mai multe etaje, sau casute simple, alaturi de depozite si hale.

A urmat orasul Constanta cu multe masini si multi oameni, aglomerat si agitat. Vizita planificata la un magazin care spre sfarsit mi-a lasat un gust amar, ceva de genul clientul nostru stapanul nostru numai pana da banul caci apoi devine indezirabil.

Iar acum sunt acasa si plang uitandu-ma la televizor la HBO la Hachiko:Povestea unui caine, un film despre catei si devotamentul lor fata de stapani. Ah, urasc sa fiu sentimentala…dar din pacate sunt.

Un gând despre „Calatorie printre gropi

  1. btibic Martie 17, 2011 la 2:10 pm Reply

    Au fost doua motive de plans:
    – Stricarea masinii (jenti, bielete, suspensii) din cauza soselei nereusite
    – Induiosarea telespectatorilor datorita filmului foarte reusit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton