De ce ne copleseste tristetea cateodata?

Poate pentru ca uneori asteptam prea multe de la viata, iar ea are alte planuri cu noi? Poate pentru ca nu gasim echilibrul intre lumea dorintelor si cea a realizarilor? Poate pentru ca n-am invatat sa ne apreciem corect si uneori cadem in penibilul „Eu sunt cel mai tare!”. Poate…
E o lista imensa, dar refuz s-o analizez chiar daca imi poate furniza un indiciu despre cauza. Tristetea isi are si ea rolul ei: ne aduce uneori cu picioarele pe pamant, ne face sa ne intrebam daca merita intotdeauna sa intoarcem si celalalt obraz, daca o parte din vina nu ne apartine. Tristetea apasa greu, inconvoaie umerii si mijlocul si uneori este coplesitoare. Dar victoria cea mare apare atunci cand reusim s-o depasim, cand reusim s-o negam. Cand folosim resursele tristetii pentru a face ceva creator, cand ne mobilizam sa mutam muntii.
Un om trist poate fi total sau partial debusolat. Se poate simti neputincios, infrant in bataliile cu viata, iar daca firea lui este inclinata spre a-si plange de mila devine victima propriei neputinti.
Viata e o lupta! A mea, a ta, a tuturor. Momentele de tristete au fost, sunt si vor fi. Dar menirea noastra este de invingator. Si pentru asta  trebuie sa luptam impotriva tristetii, repetandu-ne ca nu are puterea de-a ne coplesii, luptam impotriva imprejurarilor care o favorizeaza, luptam chiar impotriva noastra, daca mintea  se impotriveste.
Am citit despre cazul unor oameni disperati, pentru care viata devenise un calvar, care nu intrezareau nici macar tunelul ce sa mai vorbim de luminita de la capatul lui. In acele momente unii dintre ei au gasit puterea sa lupte, sa canalizeze momentele nefavorabile in ceva constructiv si sa iasa invingatori.

Asa au aparut carti superbe, melodii celebre, filme de neuitat, actori de talie mondiala. Au avut curaj, vointa si si-au depasit conditia. E usor si comod sa spui „Asta este! „. Dar oricat este de greu sa spui” Nu trebuie sa fie asa. Eu trebuie sa fiu invingatorul!”, este de fapt expresia cea mai potrivita, cea care-ti deschide calea ambitiei, canalizeaza vointa si uneste fortele Universului pentru a lucra in favoarea ta.

In Bucovina

Tag-uri:, , ,

Un gând despre „De ce ne copleseste tristetea cateodata?

  1. btibic Martie 5, 2011 la 8:21 pm Reply

    Napoleon avea o vorba: „Orice obstacol are in el si bucuria celui care-l va depasi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton