Oamenii mai rai ca animalele

Am vizionat ieri un video clip pe un site in care un barbat-animal, dorea sa-i dea o lectie sotiei sale, bagand-o fortat intr-o groapa si punand pamant peste ea, sub privirile prietenilor. Acest incident care se petrece in Rusia, dupa spusele comentatorilor, m-a oripilat cumplit. In primul rand acel barbat este un monstru, o persoana pentru care nu exista gandire iar inteligenta probabil lipseste cu desavarsire. Un control psihiatric ar fi cea mai fericita solutie in cazul lui, pentru ca cel mai recomandat ar fi o carcera pe viata. Nu-mi pot imagina cat de mic poate fi creierul unui astfel de om care se comporta mai rau ca animalele. Considera asta o lectie? E bolnav, sufera de paranoia si dereglari puternice de personalitate. Ce demonstreaza? (Intuiesc ce crede el ca demonstreaza). Demontreaza ca este submediocru, ca locul lui este in jungla, nici macar cu animalele, ca este un nebun periculos, lipsit de elementarele notiuni de comportament uman civilizat. Iar femeia…pare o carpa. De ce accepta sa fie tarata si azvarlita in groapa? De ce nu are personalitate, chiar daca asta inseamna o alta provocare?
Nu-i inteleg pe oamenii care accepta sa fie umiliti sau carora le place sa umileasca. Umilirea unui semen este un semn de lasitate, de recunoastere tacita a unor probleme psihice personale, a unor complexe ascunse dupa draperia „de-a se da mare”.

Anunțuri

Tag-uri:, ,

Un gând despre „Oamenii mai rai ca animalele

  1. btibic Februarie 19, 2011 la 12:55 pm Reply

    Este foarte clar ca avem de-a face cu un caz in care sunt imlicati doi oameni bolnavi.
    Stiinta a gasit explicatii fata de acest gen comportamental. Este vorba pe langa educatie si de ceva nativ, ceva care este preluat prin gene de la predecesorii arborelui genealogic. Acest ceva reprezinta un neurotransmitator si un hormon prezenti in sistemul nervos central, serotonina si melatonina.
    Serotonina este responsabila cu autoinvinuirea, dand starile de depresie si actiuni inclinate spre sinucidere, melatonina (hormonul intunericului – este produs de o glanda situata la nivelul creierului stimulata de intuneric si inhibala de lumina) fiind opusul, care pe langa efectele benefice (este cel mai puternic dezoxidant produs de organism) daca este in exces declanseaza dorinta de a face rau, de a chinui, schingiu, de a vedea cat mai multa suferinta.
    In cazul prezentat, probabil era vorba de doua persoane dezechilibrate in sensul prezentat mai sus, barbatul cu exces de melatonina, iar femeia cu exces de serotonina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton