De ce plangem dupa tinerete?

Un coleg a adus astazi la serviciu cateva poze alb-negru, purtand destul de pregnant amprenta timpului, cu el din tinerete. Ne-am uitat, am comentat, dar pe fata lui se citea regretul trecerii timpului. Nu stiu daca intr-adevar trebuie sa regretam ceva…mai ales timpul trecut. Pentru ca am acumulat ani de experienta, am fost martorii unor evenimente mai mult sau mai putin importante, pentru ca ne-am cladit viata pe seama unor vise. Toti avem visele noastre. In tinerete avem senzatia ca tot ce zboara se mananca, ca avem taria de a rasturna si muntii din loc. Si daca n-ar fi asa, ar fi rau. Pentru ca avantul si elanul tineretii trebuie sa fie canalizat, trebuie sa sprijine o idee,un vis, un ideal. In tineretea noastra noi raspundeam la intrebarea „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” cu Medic, Inginer, Avocat. Sunt curioasa cam ce ar raspunde tinerii de astazi la o asemenea intrebare. In randul lor sesizez o deruta si o dezordine in lumea idealurilor si a drumului spre un tel viitor. Nu stiu cati ar mai raspunde cu avocat, medic sau inginer. Raspunsul la ordinea zilei este „Sa fac o facultate!”, ca si cum o hartie cu antetul Ministerului Educatiei iti deschide automat toate usile joburilor. Iar lipsa unui tel (in afara de cel de-a face bani) se vede cel mai bine in evolutia societatii. Tara este la fel de debusolata, de derutata ca si tinerii ei. Legi si masuri aberante, care parca vor sa testeze rezistenta romanului la orice. Si mai ales nestatornicia. Este inadmisibil ca intr-o tara ce se vrea normala sa se schimbe de nici nu mai stiu de cate ori, legea invatamantului. In loc sa se incerce ajungerea la un numitor comun, fiecare ministru parca nu are altceva de facut decat sa strice ce-a realizat predecesorul si sa-si impuna propriile idei. Suntem o tara de orgoliosi, dar din pacate este un orgoliu bolnav. Si rezultatele se vad, se simt si probabil ne trag in jos ca natiune cu zeci de ani. Sa fie si aceasta un fel de democratie?

Ne-am dorit libertate. O avem Ne-am dorit democratie. Nu stiu daca intr-adevar o avem. Avem in schimb oameni cobai, ministrii care aplica ziua ce viseaza noaptea, profesori care incearca sa se adapteze unui sistem demn de Dosarele X si nu pentru ca cred in el, ci pentru ca sunt constienti ca risca sa-si piarda bruma de salariu pe care o castiga, avem medici care isi fac meseria din rutina, avem ingineri care se reprofileaza din mers pentru ca nu mai au unde sa-si practice meseria. Ori noi suntem exemplu pentru copii. Din pacate le aratam doar cum incercam sa supravietuim, cum ne multumim doar sa criticam un sistem, cum invidiem pe X sau Y care se descurca un pic mai bine, cum ne-am inabusit visele in valurile cetoase ale prezentului. Cata dreptatea avea Mircea Badea cand a declarat „Avem Romania pe care o meritam!”

Anunțuri

Tag-uri:, , ,

2 gânduri despre „De ce plangem dupa tinerete?

  1. darklorelei Februarie 2, 2011 la 6:24 pm Reply

    trist … dar adevarat … 😦

    • violetabalan Februarie 2, 2011 la 7:14 pm Reply

      Asa este… dar speranta moare ultima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton