Cum reuseste cateodata sa ne subjuge fiinta atat de mult incat sa devenim dependenti de ea? Si de ce se instaleaza? Din cauza neajunsurilor, din cauza restrictiilor pe care suntem nevoiti sa le suportam zi de zi? Sau totul tine doar de imaginatia noastra, de capacitatea de a invinge momentele neplacute, deziluziile si neimplinirile?
Exista oameni pe care depresia i-a infrant. Exista oameni pentru care pofta de viata si aventura este doar o amintire. De ce? Pentru ca rapotam totul la bani. Pentru ca lipsa lor genereaza o reactie in lant a nemultumirilor. Este adevarat ca lumea si societatile de azi sunt guvernate de bani. Dar tot atat de adevarat este ca oamenii bogati, care dispun de bani la discretie nu sunt si fericiti. Se pare ca este o trasatura caracteristica avaritiei umane, data de ideea ca cu cat ai trebuie sa doresti sa ai si mai mult. Nu cred ca am intalnit multe persoane care sa spuna cu sufletul impacat atata am, ma multumesc si imi ajunge.
Depresia te face urat, te deformeaza psihic si fizic. Nu poti gandi pozitiv, nu poti analiza corect si mai ales nu poti decide. E ca o gaura neagra in care te afunzi tot mai mult si care parca te trage in strafundurile ei, retezandu-ti orice sansa de scapare. Se spune ca se poate si mosteni. Am citit undeva ca genele depresiei se transmit la urmasi la fel ca cele ale nebuniei. Atunci ma intreb ce legatura mai exista intre depresie si neajunsusrile vietii de zi cu zi? Cred ca tine mai mult de capacitatea unui individ de-a accepta provocarile la care te supune viata si de a-ti impune sa fi castigator. E usor sa te lasi dobarat, coplesit. Iar unii devin sclavii depresiei, facand doar umbra pamantului. Altii insa o recunosc si o sfideaza. Iubesc viata tocmai pentru ca ii provoaca si considera fiecare esec un pas inainte.
Depresia nu trebuie sa aiba loc in viata si mintea noastra. La cursul de yoga urmat acum cativa ani am invatat sa neg gandurile negative. Am invatat despre puterea pe care o are asupra organismului o atitudine pozitiva. E adevarat ca este nevoie de exercitiu, de repetarea obsesiva a ideii ca „Totul v-a fi bine!”. E nevoie si de imaginatie si multa stapanire de sine ca sa poti macar zambi atunci cand un necaz se abate asupra ta. Si mai ales este nevoie de incredere in propria persoana, in ceea ce pot si stiu sa fac, in viitor.
Adevarat, lipsa banilor creaza uneori depresie, dar atunci oamenii care au bani, de ce mai sufera depresii?
Totusi, cred ca depresia inseamna mai mult decat o stare nasoala data de lipsa banilor. Cred ca responsabila pentru starile depresive este mintea noastra. Ea este cea care face conexiuni intre starea de rau si lipsa banilor, intre toti factorii care ne pot dauna si corpul nostru.
Un foarte bun remediu impotriva depresiei este „amagirea mintii noastre”. Daca vom reusi acest lucru atunci chiar sensul vietii poate capata alt sens.
Btibic, ai perfecta dreptate. Depresia poate fi cauzata de orice. chiar si de vreme.
Dar pentru partea cu „amagirea”, cred ca este nevoie de putin exercitiu si vointa multa.