Azi a fost o zi speciala

Este ziua in care am sarbatorit implinirea a 13 ani de catre baiatul meu. Desi imi vine greu sa cred ca anii au trecut asa de repede totusi realizez ca mai este un an pana v-a intra in randul persoanelor care detin cel de-al doilea act de identificare (primul fiind certificatul de nastere), buletinul. La ora la care scriu musafirii au plecat, am facut curatenie, am spalat teancul de farfurii, tacamuri, castroane, castronele si alte obiecte inerente organizarii unei petreceri. Sunt obosita (trudesc in bucatarie de la ora 7,00), abia imi mai tin ploapele deschise, dar nimic nu se compara cu satisfactia pe care o am. Bucuria si fericirea fiului meu care s-a simtit important, in momentul in care invitatii i-au cantat La multi ani!
Copii nostri cresc. Cresc poate mai repede decat ne-am dori facandu-ne constienti de faptul ca noi imbatranim. Ei reprezinta puntea noastra de legatura cu viitorul, ideea de tinerete si avant. Noi avem vise si sperante legate de ei. Noi dorim pentru ei o viata mai buna, cladim poate un scenariu care are un drum pe care ei trebuie sa-l urmeze. Dar uitam de cele mai multe ori ca, desi copilul este sange din sangele nostru, desi mosteneste o buna parte a genelor noastre, este totusi o personalitate aparte. O personalitate pe care noi incercam s-o modelam si uneori s-o ingradim. Copilul trebuie sa invete sa respecte niste reguli, trebuie educat in spiritul diferentierii binelui si a raului, trebuie indrumat si ajutat atunci cand se poticneste. Dar in nici un caz nu trebuie obstructionat pe drumul lui, nu trebuie sa fim piedica de care se tot loveste. Poate in aparenta, drumul pe care il alege nu corespunde idealurilor noastre. Dar nu intotdeauna idealurile noastre corespund personalitatii copilului.
Cateva cazuri:
1. Copil care a urmat drumul ales de parinti ( o facultate tehnica cu profil electric), dar pentru care anii de studentie au fost un chin, examenele au atarnat precum pietrele de moara, iar finalul parea din ce in ce mai indepartat.Iar atunci cand a venit, a culminat cu trantirea diplomei in fata parintilor. „Am terminat. Luati-va diploma. Eu nu o sa profesez niciodata!” Si nu profeseaza meseria pentru care s-a pregatit nici acum.
2. Un copil de la care parintii au avut pretentii exagerate. Dar au refuzat sa discute cu el, sa gaseasca o modalitate de a-si face cererea acceptabila. Sub presiunea parintilor, a profesorilor, a bacalaureatului care se apropia cu repeziciune, a ales calea sectelor ( probabil impulsionat si de faptul ca s-a gasit cineva care sa stea de vorba cu el), a pribegiei, ca intr-un final sa-si gaseasca sfarsitul pe o straduta dosnica si murdara a capitalei.
Si atunci tu ca parinte, te intrebi cum este mai bine sa procedezi cu copilul tau? Sa incerci sa-i satisfaci poftele, sau sa alegi numai acele pofte care ii sunt folositoare? Cum sa ajungi la sufletul copilului, astfel incat sa fiti prieteni si aliati si nu dusmani contra cronometru? Sa te impui in fata lui, sa aplici pedepse care sa-i arate ca a gresit?
Copilul tau este si el un partener al familiei si trebuie tratat cu atentia cuvenita. Daca a gresit trebuie sa plateasca, daca a facut un lucru bun trebuie laudat, daca are o problema trebuie ascultat si cautata solutia cea mai buna. Replicile de genul ” Lasa-ma in pace ca nu am timp de prostiile tale” se vor intoarce mai tarziu impotriva parintilor. Iar parintii vor plati, alturi de copilul lor timpul pe care l-au irosit.

Anunțuri

Tag-uri:, ,

Un gând despre „Azi a fost o zi speciala

  1. btibic Ianuarie 23, 2011 la 6:03 pm Reply

    Nu degeaba este acea zicala „N-ai cei sapte ani de-acasa”. In spatele acestei scurte afirmatie exista insa un mare adevar: Educatia copilului se face in acesti sapte ani. Daca perioada este pierduta, atunci si copilul va avea mari probleme pe linia educatiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton