Carti uitate pe un raft de biblioteca

„Cartile reprezinta mostenirea culturala a unui popor” spunea un scriitor celebru ( a carui nume nu mi-l amintesc din pacate). Tinerii din aceste vremuri isi doresc orice, mai putin carti.
L-am intrebat cu ceva timp in urma pe baiatul meu de ce nu citeste? Are in biblioteca carti din domenii diferite, mai noi sau mai vechi, dar nu se atinge decat de cartile ce reprezinta o urgenta pentru scoala. Si pe acelea le citeste superficial, uneori pe diagonala. Raspunsul lui a fost naucitor pentru mine: „Pentru ca ma plictiseste cititul”.
Este un alt secol al vitezei, un alt secol in care timpul zboara parca mai accelerat ca niciodata, in care tehnica si gadgeturile ne insotesc in viata de zi cu zi. Dar cum te poate plictisi o carte? Stiu, exista si carti care te plictisesc, fade, lipsite de substanta, dar eu ma refer la cartile care incanta copilaria, care te fac sa iti doresti sa fii un print/ printesa, sa zbori pana la luna sau sa cobori in adancul oceanului.
Intrigata ca nu gasesc o metoda sa-l conving pe baiatul meu ca cititul este un lucru minunat, am intrebat si alte mamici, cerandu-le sfaturi si indrumari. Si am primit aceleasi raspunsuri dureroase. Nici copii lor nu citesc.
Iar eu am ramas cu aceeasi dilema si durere. Dilema pentru ca nu gasesc cuvintele care sa produca schimbarea dorita si durere pentru ca stiu ce pierde un copil care nu citeste, cum nu dezvolta capacitatea de-a comunica, nu-si dezvolta imaginatia, rateaza posibilitatea de a explora locuri necunoscute.
Cartile reprezinta pentru mine evadarea din cotidian, exemple de viata, germenele unor idei pe care merita sa le aprofundez, revelatia unor principii pe care poate le-am intuit, dar n-am avut curajul sa le aplic.
Poate intr-adevar o carte iti consuma mai mult din timpul liber, mai mult decat o etapa a unui joc pe calculator, poate culorile alb si negru sunt monotone comparativ cu multitudinea de culori a unei pagini web, dar fosnetul paginilor de hartie, mirosul de carton al copertii, faptul ca este ceva palpabil intre mainile tale nu are termen de comparatie.

Un gând despre „Carti uitate pe un raft de biblioteca

  1. BtibiC Ianuarie 16, 2011 la 10:00 pm Reply

    De ce nu citesc copiii?
    Cred ca raspunsul este la vedere si reflectat de rolul determinant al paturii politice, care in afara de grija fata de sine nu vad, nu aud, nu cunosc si nu recunosc celelalte nevoi ale societatii pe care o conduc. Din pacate crudul adevar este ca generatia care vine din urma foarte probabil va arunca Romania inapoi cu cel putin 40 de ani.
    Trist, dar adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton